Adio liceu!

        Si asa am terminat 4 ani din viata mea,pot sa spun,frumosi,si datorita colegilor,si profesorilor si a dirigintei.Desi au mai fost neintelegeri intre colegi si ne-am mai "certat" totusi ne-am inteles bine si la sfarsit de 4 ani de liceu ne-a fost greu sa ne despartim.Dar,poate ne vom revedea cu bine peste 10 ani.Sa speram.Macar unii:).
        Imi amintesc si acuma,ca in clasa a9a vorbeam cu colega mea de banca cum va fii cand vom fii in a12a cu bacul,cu albumele de poze si cum ne va fii sa ne despartim de colegi,profesori si diriginta.Si acuma imi amintesc si parca era ieri cand am vorbit.Si uita-ne acuma la sfarsit de liceu,albumele cu poze sunt  gata si fiecare isi vede de drumul lui.Unii mai dau bacul odata,altii s-au inscris la facultate.
       Eu spun ca au fost 4 ani frumosi,pe care fiecare dintre noi i-am meritat,fiecare in felul nostru si ne-am simtit bine impreuna si ne-am bucurat ca s-a incheiat inca un capitol din viata noastra cu bine.Eu,din pacate,nu am reusit sa trec examenul de bac pentru ca nu mi-a iesit media si mi-am ales alta materie sa dau din nou in toamna sa iau o nota mai mare ca sa-mi iasa media de la bac 6.Sa speram ca va fii bine si il voi trece.

Cam atat.Voi mai reveni:)

Mai

Si-i iar luna mai                                          
Si-i iar timpul meu.                                      
E vremea in care                                        
renasc mereu.                                            
E iar luna florilor                                        
si a patimirii,                                              
cand tainele inimii                                    
intrec linistea firii.

E vremea trairilor
si a visarii
ce naste sperante
din lumea uitarii,    
in nopti semanate
cu parfum de flori
si triluri inainte
de privighetori,

In clipe de taina
ce nasc ganduri
gemene
si sufletul canta
iubiri sa asemene
trairi in acorduri
de poezie.
Ce draga mi-e vremea,
ce draga,si tie!

Poezia este scrisa de Eugenia Pete,o persoana draga mie.Am ales sa o public pe blogul meu pentru ca este o poezie despre luna in care m-am nascut eu si imi place poezia.:).

 

Caravana Bookland :)

Caravana Bookland

· Totul a inceput de la un anunt pus pe un site cu locuri de munca.Eu imi cautam loc de munca pe perioada verii.Intr-o zi am fost sunata de Viviana German care m-a anuntat ca va veni in Arad cu o caravana de carti si are nevoie de personal peste 18 ani.Bineinteles,ca pentru mine a fost ceva neasteptat(pentru ca in zilele noastre greu gasesti loc de munca) si totodata am fost si foarte bucuroasa.I-am spus ca voi reveni cu un telefon deoarece a trebuit sa vorbesc si cu mama mea,pentru ca saptamana in care lucram era in timpul scolii.Am acceptat in cele din urma.

· Din ziua in care am fost sunata de Vivi am inceput sa vorbim foarte mult prin mailuri diferite lucruri.Bineinteles,ca am asteptat cu nerabdare ca sa vina cat mai repede luna septembrie si saptamana de lucru si sa o cunosc pe Viviana German,persoana de care m-am atasat vorbind prin mail.Pe mail ea mi-a promis o imbratisare ,deci am asteptat-o si pe accea.

· A venit mult asteptata luna septembrie si saptamana de lucru .Eu fiindca nu eram din Arad am venit cu o zi inainte in Arad la apartamentul meu.Duminica inainte de a pleca la Arad am aflat ca la ora 18:00 este un training inainte de saptamana de lucru.Am ajuns la Arad,am mers repede la apartament sa-mi las bagajul si am venit repede la mall ca nu cumva sa intarzii de la prima intalnire(eu sunt tot timpul punctuala).

· Ajunsa acolo am tot incercat sa ma feresc ca nu cumva sa ma recunoasca Vivi pentru ca vroiam sa fie o surpriza.Ni s-a explicat cum sa aranjam cartile pe rafturi,la ce ora sa venim a doua zi,sa ne spunem pe rand numele si sa semnam contractele.In momentul in care mi-am spus numele Vivi m-a imbratisat si a fost foarte fericita ca m-a cunoscut.Am tot incercat sa ma asez printre ultimele persoane ca sa nu-mi afle numele repede.

· A doua zi de la ora 07:00 dimineata am fost in mall pentru a incepe aranjarea cartilor pe rafturi.Programul era de la ora 09:30 dimineata pana la 22:00 seara dar in ziua accea am venit de la ora 07:00 pentru aranjarea cartilor care nu erau multe,doar foarte multe:P.Am inceput cu aducerea cutiilor cu carti din camion in mall,la fiecare editura si aranjarea lor pe rafturi.Am terminat in jur de ora 11:00 dimineata,deci ne-am miscat repede.

· Inca din prima zi, Vivi s-a cam suparat pe unii dintre noi deoarece tot am stat pe scaune si nu i-a prea convenit.Dar trebuia si ea sa inteleaga ca suntem oameni si nu puteam sta multe ore in picioare, mai trebuia sa ne odihnim(sper sa nu te superi Vivi:P).Eu sunt genul de persoana careia ii place sa se miste de colo colo si sa aiba activitate,si a fost chestia ca am nimerit la niste edituri unde oamenii veneau si se opreau dar nu prea cumparau carti si eram cam plictisita si de accea am rugat-o pe Vivi sa ma puna in alta parte unde era mai multa activitate si imi placea.

· Si asa am nimerit la 4 vanzatori un intermediar si acolo mi-a placut foarte mult.Actiune multa,oameni interesanti,interesati de carti cu care ai putut comunica destul de fain.Cei mai micuti,dulci si interesati de carti au fost nimeni altii decat copilasii mici.Au fost si zile bune si frumoase dar si zile triste.Imi amintesc de o seara cand am avut sedinta inainte de a pleca acasa,Vivi ne-a spus la fiecare in parte cate ceva iar cand a ajuns la mine si mi-a spus ca ii nemultumita de mine nu am mai avut puterea de a spune nimic, mai ales ca eu sunt mai sensibila si am inceput sa ma atasez si sa tin mult la Vivi iar cand mi-a zis ca ii nemultumita de mine de abia mi-am stapanit lacrimile ca sa nu ma vada.

· In seara accea ne-a mai spus ca in urmatoarea zi nu va vorbi cu niciunul dintre noi iar ziua aceea a trecut destul de greu pentru mine pentru ca nu am vorbit deloc cu ea.Imi amintesc de o alta zi din aceea saptamana cand Vivi s-a suparat din nou pe toata echipa si a plecat din mall iar noua ne-a venit idea sa ii trimitem mesaje ca ne pare rau si sa vina inapoi dar Vivi era in parcarea mall-ului umfland baloane si primea toate mesajele noastre.Cei ce nu aveau credit se imprumutau de la altii sa-i trimita mesaj.Am fost o echipa unita.

· Intr-una din zilele in care lucram a venit in mall o asociatie care se ocupa de cresterea,ingrijirea si iubirea unor animalute foarte scumpe si cu o privire de iti vine sa-i iei pe toti acasa iar eu am adoptat un catelus maro,micut si foarte dragalas.Toata ziua (sau mai bine zis cand nu erau multi clienti la standuri) ma gandeam ce nume sa-i pun iar o fata cu care lucram,Simona,mi-a sugerat sa-i pun numele Book de la Bookland si asa Caravana Bookland Arad a avut chiar si o mascota.

· In primele zile cand am vorbit cu Vivi pe mail considera ca ii o persoana foarte rece cu alte persoane din jurul ei si avand in vedere ca era din Bucuresti credeam ca e o persoana cu “fite” dar cand am cunoscut-o personal mi-am schimbat parerea.Tot in primele mailuri vorbite cu ea, imi spunea ca, cauta ceva hotel unde sa stea in Arad la care eu i-am spus ca daca vrea poate veni linistita sa stea la mine in apartament impreuna cu colegii ei deoarece apartamentul meu e mare,aveam unde dormi toti si aveam si eu companie( nu stateam singura o saptamana) si nu plateau atata de scump la hotel, dar din pacate a refuzat oferta mea, dar mi-ar fi placut.

· Cum tot mai mult se apropria de sfarsit si saptamana noastra de lucru, cu atat mie una nu-mi placea mai ales stiind ca Vivi sta in Bucuresti iar distanta dintre mine si ea e una destul de mare.Si,avand in vedere ca eu sunt mai sensibila si cand tin la o persoana care mi-e foarte draga,eu tin, mi-a fost greu sa stiu ca Vivi v-a pleca din Arad si am plans destul de mult.Doar ea stie,nu,Vivi?

· De as putea da timpul inapoi…Dar vara aceasta mi-am propus,daca iau bacul,sa plec la Bucuresti,la Vivi .Ma primesti,nu? Chiar cand am terminat cu stransul cartilor de pe rafturi, mama mea si sora mea ma asteptau in masina pe la ora 24:00 sa mergem acasa, Vivi nu era in mall.Asa ca am asteptat-o pe Vivi in parcarea mall-ului pana a venit ca sa-mi iau ultima imbratisare de la ea.A ajuns si ea intr-un final si asa cum a venit, asa ne-am si despartit si au ramas doar amintirile din caravana Bookland.

· In aceasta caravana am cunoscut oameni minunati si a fost o experienta foarte frumoasa pe care nu o voi uita niciodata.Iar cat despre Vivi, a fost si este o persoane foarte importanta care face parte din viata mea si care mi-a schimbat viata(stie ea la ce ma refer).Despre Bookland ar mai fi multe de zis dar ii mai las si pe ceilalti care au participat la aceasta caravana sa spuna.

· Atat despre Caravana Bookland! .O experienta unica!

P:S:Caravana Bookland a avut o influenta buna asupra mea.

poze de craciun:)

Christmas time:X

Cu pasi repezi se aproprie Craciunul si toata lumea se bucura si se agita cu venirea Craciunului.Craciunul este o sarbatoare destul de importanta deoarece sarbatorim Nasterea Domnului Iisus Cristos si totodata toata familia se uneste pentru a sarbatori impreuna spiritul Craciunului.
Toata lumea se pregateste de Craciun.Copii mai mici asteapta cu nerabdare sa vina Mosul si sunt foarte fericiti.


Va doresc sa aveti Sarbatori Fericite si un An Nou plin de impliniri!:).


Mada:)

Hey:)

V-as ruga frumos pe cei care aveti facebook si vreti,sa-mi dai un like si mie la o poza.Consider ca nu este foarte greu sa dati doar un like:).Cei care doriti,puteti da si un share:).Chiar imi doresc sa castig:).

Va multumesc:).

Mada

P:S:Linkul este urmatorul: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=139152439524213&set=a.138795796226544.22929.100002883743196&type=3&theater

The reason you are smiling.is...

I want to ask you a simple question and I want you to answer,of course,only if you want:).

The reason you are smiling is....?

Feel free to answer to my question by droping a comment....

Povestea unei fetite

Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in varsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hartie aurie de impachetat, foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cand a vazut ca fetita a folosit hartia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.

Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunandu-i: "Acesta este pentru tine, taticule".

Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cand vazu ca, de fapt, cutia era goala.

El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cand dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"

Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis:

"Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atatea saruturi pana cand s-a umplut."

Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.

Si, de cate ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.

Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai pretios decat asta! E pacat sa nu fim constienti de acest cadou atunci cand ne este daruit...(asta o fost cea care m-a facut sa-mi dea lacrimile).

Momente in viata

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”

Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!

Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa! “Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”

Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”

“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

Morala:
În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!

Scrisori de la Teddy:)

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai sa ii iubeste pe toti la fel de mult.

Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.

Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.

Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.

La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".

Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"

Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"

Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"

De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.

Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".

Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.

Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.

Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.

Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.

Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.

Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.

Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.

Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.

S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."

Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti.

catelusul meu, Book:)

In data de 25 septembrie 2011 ,la Atrim Mall din Arad a venit pentru strangerea de fonduri pentru animalele,Apam din Arad.Ei au aparut totodata si cu niste animalute,catelusi si pisicute pentru adoptie:). Eu am pus ochii pe un catelus maro si tare,tare micut care era foarte dragalas:).

Desi am stiut ca mama mea nu v-a fii de acord ca eu sa adopt un catelus, totusi mi-am luat inima in dinti si l-am adoptat:).Bineinteles,ca nu i-am zis mamei mele ca l-am adoptat,i-am spus doar ca am luat ceva si e viu:P.Eu in perioada aceea lucram la Caravana Bookland la Atrium Mall:).

De cand l-am adoptat nu am stiut ce nume sa-i pun.Vroiam sa fie ceva special si unic pentru el:).Eu m-am gandit la Pufulete dar norocul meu cu o prietena care lucra si ea cu mine la Caravana Bookland, care mi-a sugerat sa-i pun numele Book de la Bookland.Mi s-a parut frumos la inceput si asa a si ramas. Book,totodata a devenit mascota Caravanei Bookland Arad:).

Fiind atata de micut si de fragil am decis sa nu-l pun intr-o cutie pana va veni mama mea cu sora mea sa-l ia acasa deoarece il voi chinui, asa ca l-am lasat in cusca lui impreuna cu surioara lui , in care au fost adusi de cei de la Apam.Bineinteles ca fiind cel mai mic dintre toti catelusii ce se aflau acolo, el a fost atractia principala:).Copii care veneau si, totodata si oameni mai mari, toti erau cu el in brate.

Tot mi-am zis in gandul meu de fiecare data cand treceam pe langa cusca lui si era cineva cu el in brate, saracul cat de obosit poate fii, dar il duc eu acasa si doarme linistit:).Nu mi-am permis sa stau toata ziua cu el si sa ma ocup de el deoarece eram in timpul serviciul si chiar daca stateam in zona unde era cusca lui si custile celorlalti catelusi, nu puteam sa stau cu el, eram ocupata cu clientii:).

Acum e acasa,sanatos,fericit ca are o familie.Este cel mai mic membru din familie si este un alintat:).Cand plec eu la scoala, plange dupa mine si ma intristeaza si nu as mai pleca la scoala.Insa, cand vin de la scoala, e primul care ma intampina si ma pupa:).

Am aflat de la cei de la Apam din Arad ca mama lui sau tatal lui a fost metis de talie mica, si avand in vedere ca el azi, maine face 3 luni e tot de aceiasi inaltime ca atunci cand l-am adus acasa, m-am intrebat de ce nu creste mai mare, dar cei de la Apam mi-au spus ca mai mult de 2-5 cm nu creste.Si ma bucur intr-un fel deoarece el intotdeauna mi-am dorit un catelus asa de talie mica si uite ca dorinta mi s-a indeplinit.

Nu degeaba exista vorba aceea: "Cei al tau e pus deoparte", nu?

E cel mai dulce catelus pe care l-am avut vreodata si il iubesc foarte,foarte mult:).Avand in vedere ca s-a lasat frigul si el e asa de micut si nu are par foarte mult, m-am decis sa incep sa-i cos si sa-i fac hainute pe marimea lui:).Ar arata dragut imbracat, sa speram ca se va si obisnui cu hainutele:).Voi atasa si niste poze cu el, scuze daca sunt mai neclara dar nu prea reusesc sa-l fac sa stea la poze, deoarece cand ii fac o poza, il strig si el vrea sa vina spre mine:).

In primele doua poze se juca cu bluza mea, am venit de la scoala si am pus-o pe pat, iar el a mancat si directia la mine in camera, si nu stiam de ce e el asa de linistit, si cand am intrat in camera el statea pe bluza mea si se juca cu ea:).Nu m-am gandit ca va ajunge pana pe pat sa mi-o ia:).

Tristete:(

Mergeam intr-una din zile cu motorul ca sa-mi pun benzina, iar in drum spre benzinarie am vazut in mijlocul drumului un caine mort,calcat de masina.Efectiv m-am oprit si l-am tras din mijlocului drumului chiar daca era mort.Doua masini l-au ocolit iar una singura a trecut peste el.Eu,una, iubesc foarte mult animalele si nu mi-as dori sa li se intample nimic rau dar din pacate in ziua de azi sunt oameni care se grabesc si nu au rabdare ca macar un caine sa treaca strada,atunci ce vor face cand vor trece niste persoane strada pe trecerea de pietoni?

Zicea cineva ca oamenii sunt rai si am ajuns si eu la concluzia asta.De ce sa omori o fiinta care nu ti-a facut nimic? Eu si daca era sa conduc masina si cainele sa-mi apara in fata,ori asteptam sa treaca,ori il claxonam sa se traga,dar niciodata nu as da cu masina peste un caine sau o pisica, deoarece eu am suflet si iubesc animalele si nu as dori sa pateasca nimic rau.Intr-adevar,oameni fara suflet!

P:S:Voi atasa o poza cu o catelusa destul de scumpa care stie sa fie fotogenica si sa "joace" bine teatru,potrivita pentru articolul meu.Catelusa este fetita lui Daniel Florin M.Mersi Dani de poza:).

Oglinda oarba de Gellu Naum

"Firul de sange care imi iese din buzunar

Firul de lana care imi iese din ochi

Firul de tutun care imi iese din urechi

Firul de flacari care imi iese din nari.

Tu poti crede ca urechile mele fumeaza

dar oamenii au ramas tintuiti in mijlocul strazii

pentru ca in noaptea asta se vor vopsi in negru toate statuile

si va fi insomnia mea accea pe care o vei cunoaste

o insomnie oarecare de creta si argila

o insomnie ca o soba sau ca o usa

sau mai bine ca golul unei usi

si in dosul acestei usi vreau sa vorbim despre memorie.

Vreau sa ma mirosi ca pe-o fereastra

vreau sa ma auzi ca pe un arbore

vreau sa ma pipai ca pe o scara

vreau sa ma vezi ca pe un turn."

Hidrofil de Ilarie Voronca

"Vantul e patrat perfect 50 lei util gazometru

interstitial cheama hornar pentru esofag

ein zwwei pentru sept huit dieci

temperament scafandrier in portefeuille

sistem nervos apoteoza eu bumbac

omleta confectioneaza clorofila castrat

acul de siguranta usa s-a inchis in

inima cu acetilen imi e foame imi

e intuneric imi e dictionar telefonul

cu barba cochilia desface sonerii

almanah strada."

Fabula: Cronicarii de Urmuz

"Cicǎ nişte cronicari

Duceau lipsǎ de şalvari

Şi-au rugat pe Rapaport

Sǎ le dea un paşaport.

Rapaport cel drǎgǎlaş

Juca un carambolaj,

Neştiind c-Aristotel

Nu vǎzuse ostropel.

"Galileu!O,Galileu!"

Strigǎ el atunci mereu-

"Nu mai trage de urechi

Ale tale ghete vechi."

Galileu scoate-o sintezǎ

Din redingota francezǎ

Şi exclamǎ:"Sarafoff,

Serveşte-te de cartof!"

Noi nu am fost decat doua corabii de Geo Borza

"Ioana Maria, noi nu am fost decat doua corabii

care se intalnesc intr-o dimineata

si de pe crestele unor valuri care tin o singura clipa

se vad si se saluta.

Ioana Maria, noi nu ne-am spus decat buna ziua

in unele dimineti

cand dupa nopti si nopti de singuratice calatorii

ne intalneam o clipa;

si viata ni se usuca pe buze amara si trista.

Atunci,eu ma apropriam de tine, te priveam

si inclunandu-ma in fata ta, iti spuneam buna ziua Ioana Maria

tu ascultai salutul meu,in stiai din alte dimineti

si raspundeai la fel.

De la un capat la altul al vietii

noi nu am fost decat doua corabii

care isi spun buna ziua.

Buna ziua corabie care vii dinspre miazanoapte

buna ziua corabie care pleci spre rasarit

buna ziua Ioana Maria.

Si marile ne poarta acum mai departe."

Strigat

"Nu mai sunt locuri pentru spectacol.

Poftiti,domnilor!

Cine se grabeste sare puntea ce sta sa se rupa.

Azi inca.

Maine inca.

In orice zi,in orice ora,in orice clipa.

Aripile tipa falfairea mortii peste tample.

Poftiti,poftiti!

Cine pierde trenul va plange pe sine.Cine il va ajunge va plange sub sine.Dar va plange veritabil.

Scena si-a deschis gura;priviti-o cum se casca.

Daramati-va radacinile trecutului ce putrezind in voi va vor face sa putreziti.

Ascultati vuietul oceanului care se naste;valurile lui,copii inca,se joaca cu mingi de stanca intunecata.

Se joaca pana la sosirea maturitatii,care ii va arunca muntii pe umeri.

Miscati-va viermi adormiti in fundul pamantului!

Pernele voastre miros a putregai.

Va oferim bolovani sub cap in loc de perne;taria bolovanilor e mai moale decat toate pernele voastre.

Sculati-va!"

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

si nu ucid

cu mintea tainele,ce le-ntalnesc

in calea mea

in flori,in ochi,pe buze ori morminte.

Lumina altora

sugruma raja nepatrunsului ascuns

in adancimi de intuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-

si-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micsoreaza,ci tremuratoare

mareste si mai tare taina noptii,

asa imbogatesc si eu intunecata zare

cu largi fiori de sfant mister

si tot ce-i ne-nteles

se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari

sub ochii mei-

caci eu iubesc

si flori si ochi si buze si morminte."

Psalm de Tudor Arghezi

"Te dramuiesc in zgomot si-n tacere

Si Te pandesc in timp,ca pe vanat,

Sa vad: esti soimul meu cel cautat?

Sa Te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere.

Pentru credinta sau pentru tagada,

Te caut darz si fara de folos.

Esti visul meu,din toate,cel frumos

Si nu-ndraznesc sa Te dobor din cer gramada.

Ca-n oglindirea unui drum de apa,

Pari cand a fi,pari ca nu mai esti,

Te-ntrezarii in stele,printre pesti,

Ca taurul salbatec cand se-adapa.

Singur,acum,in marea Ta poveste,

Raman cu Tine sa ma mai masor,

Fara sa vreau sa ies biruitor.

Vreau sa Te pipai si sa urlu:Este!"

P:S:Voi posta cateva poezii pe care le-am gasit intr-o carte si imi plac:).

Norbi:)

Norbi!:).Cea mai funny persoana pe care am cunoscut-o ever!:).Nu pot sa zic foarte multe despre el deoarece nu-l cunosc foarte bine dar stiu ca e prietenul meu si prietenul prietenei mele dragi,Miha(sau veverita,cum o alint eu:*) si e un tip de treaba,tot timpul pus pe glume si te face sa razi de nu mai sti de tine.Mai tarziu voi publica si linkul blogului lui dar momentan e in constructie(he promised me that will announce me when it will be finish:P).I wait for it:).Mai multe veti vedea pe blogul lui surpriza:).Aaa,si e un prieten pe cinste:).

http://www.youtube.com/watch?v=WvKyKWtzgHg

Informaţii care diferă de cele de pe afiş:

● taxa notarială pentru acordul ambilor părinţi este de doar 25 lei (în loc de 37 lei), la Biroul Notarial Medre, str. Mircea Stănescu

● locuri disponibile: pentru 18-22 iulie: 2 locuri

pentru 25-29 iulie: 7 locuri

pentru 01-05 august: 7 locuri

● drumul dus-întors, cu trenul, este de 61 lei.

Cei doritori sa ma anunte:).