The reason you are smiling.is...

I want to ask you a simple question and I want you to answer,of course,only if you want:).

The reason you are smiling is....?

Feel free to answer to my question by droping a comment....

Povestea unei fetite

Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in varsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hartie aurie de impachetat, foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cand a vazut ca fetita a folosit hartia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.

Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunandu-i: "Acesta este pentru tine, taticule".

Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cand vazu ca, de fapt, cutia era goala.

El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cand dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"

Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis:

"Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atatea saruturi pana cand s-a umplut."

Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.

Si, de cate ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.

Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai pretios decat asta! E pacat sa nu fim constienti de acest cadou atunci cand ne este daruit...(asta o fost cea care m-a facut sa-mi dea lacrimile).

Momente in viata

În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”

Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!

Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa! “Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”

Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”

“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”

Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”

Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

Morala:
În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!

Scrisori de la Teddy:)

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai sa ii iubeste pe toti la fel de mult.

Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.

Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.

Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.

La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".

Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"

Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"

Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"

De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.

Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".

Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.

Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.

Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.

Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.

Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.

Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.

Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.

Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.

S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."

Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti.

catelusul meu, Book:)

In data de 25 septembrie 2011 ,la Atrim Mall din Arad a venit pentru strangerea de fonduri pentru animalele,Apam din Arad.Ei au aparut totodata si cu niste animalute,catelusi si pisicute pentru adoptie:). Eu am pus ochii pe un catelus maro si tare,tare micut care era foarte dragalas:).

Desi am stiut ca mama mea nu v-a fii de acord ca eu sa adopt un catelus, totusi mi-am luat inima in dinti si l-am adoptat:).Bineinteles,ca nu i-am zis mamei mele ca l-am adoptat,i-am spus doar ca am luat ceva si e viu:P.Eu in perioada aceea lucram la Caravana Bookland la Atrium Mall:).

De cand l-am adoptat nu am stiut ce nume sa-i pun.Vroiam sa fie ceva special si unic pentru el:).Eu m-am gandit la Pufulete dar norocul meu cu o prietena care lucra si ea cu mine la Caravana Bookland, care mi-a sugerat sa-i pun numele Book de la Bookland.Mi s-a parut frumos la inceput si asa a si ramas. Book,totodata a devenit mascota Caravanei Bookland Arad:).

Fiind atata de micut si de fragil am decis sa nu-l pun intr-o cutie pana va veni mama mea cu sora mea sa-l ia acasa deoarece il voi chinui, asa ca l-am lasat in cusca lui impreuna cu surioara lui , in care au fost adusi de cei de la Apam.Bineinteles ca fiind cel mai mic dintre toti catelusii ce se aflau acolo, el a fost atractia principala:).Copii care veneau si, totodata si oameni mai mari, toti erau cu el in brate.

Tot mi-am zis in gandul meu de fiecare data cand treceam pe langa cusca lui si era cineva cu el in brate, saracul cat de obosit poate fii, dar il duc eu acasa si doarme linistit:).Nu mi-am permis sa stau toata ziua cu el si sa ma ocup de el deoarece eram in timpul serviciul si chiar daca stateam in zona unde era cusca lui si custile celorlalti catelusi, nu puteam sa stau cu el, eram ocupata cu clientii:).

Acum e acasa,sanatos,fericit ca are o familie.Este cel mai mic membru din familie si este un alintat:).Cand plec eu la scoala, plange dupa mine si ma intristeaza si nu as mai pleca la scoala.Insa, cand vin de la scoala, e primul care ma intampina si ma pupa:).

Am aflat de la cei de la Apam din Arad ca mama lui sau tatal lui a fost metis de talie mica, si avand in vedere ca el azi, maine face 3 luni e tot de aceiasi inaltime ca atunci cand l-am adus acasa, m-am intrebat de ce nu creste mai mare, dar cei de la Apam mi-au spus ca mai mult de 2-5 cm nu creste.Si ma bucur intr-un fel deoarece el intotdeauna mi-am dorit un catelus asa de talie mica si uite ca dorinta mi s-a indeplinit.

Nu degeaba exista vorba aceea: "Cei al tau e pus deoparte", nu?

E cel mai dulce catelus pe care l-am avut vreodata si il iubesc foarte,foarte mult:).Avand in vedere ca s-a lasat frigul si el e asa de micut si nu are par foarte mult, m-am decis sa incep sa-i cos si sa-i fac hainute pe marimea lui:).Ar arata dragut imbracat, sa speram ca se va si obisnui cu hainutele:).Voi atasa si niste poze cu el, scuze daca sunt mai neclara dar nu prea reusesc sa-l fac sa stea la poze, deoarece cand ii fac o poza, il strig si el vrea sa vina spre mine:).

In primele doua poze se juca cu bluza mea, am venit de la scoala si am pus-o pe pat, iar el a mancat si directia la mine in camera, si nu stiam de ce e el asa de linistit, si cand am intrat in camera el statea pe bluza mea si se juca cu ea:).Nu m-am gandit ca va ajunge pana pe pat sa mi-o ia:).