Povestea micii ciocarlii

"Era odata o ciocarlie care nu stia daca este fetita sau baiat. O sa ma intrebati cum este posibil asa ceva. Avea tot ce ii trebuia pentru a fi o fetita, insa nu mai voia sa creasca. Adica sa devina o ciocarlie adulta. Sa fie dorita si curtata de baieti. Si exact acest lucru nu si-l dorea. Nu ii placea deloc cand mama ei o lauda in fata prietenelor, pentru calitatile ei. Ar fi vrut sa ramana mica, sa treaca neobservata, sa fie remarcata doar de tatal ei. Lui voia sa ii arate tot ce stia sa faca pentru a fi el fericit.
Faptul de a creste, a incepe sa-i creasca pieptul, corpul care se modifica insemna sa descopere ca nu mai avea nici o speranta sa devina baiat. Parca nu v-am spus, stiti ca avea doar surori, niciun frate?
Atat timp cat lucrurile nu sunt clare pentru ea, o mica ciocarlie poate spera ca va ramane baiat, incomplet. Pana de curand ii placea sa se imbrace ca un baiat, sa se joace cu ceilalti baieti, sa mearga in atelierul tatalui ei, sa lucreze cu el, sa faca sport pentru a fi la fel de puternica precum ceilalti baieti din cartier. O dispera pe mama ei refuzand sa imbrace rochite, fuste si sa se joace cu papusile. Facand toate acestea incerca de fapt, inconstient, sa atenueze dezamagirea tatalui ei, care si-ar fi dorit atat de mult un baiat.
Incerca sa spuna, in felul ei:
“Vezi, sunt capabila sa fac tot ceea ce ar fi facut baiatul tau, in cazul in care ai fi avut un baiat.” Astfel, pentru ea, a-si vedea corpul schimbandu-se si devenind asemenea surorii ei mai mari, i se parea ceva insuportabil, nedrept si innaceptabil.
Intr-o zi, a intalnit la malul unui rau, o ciocarlie care avea cam aceeasi varsta ca si ea. Aceasta ii zambi, apoi o intreba daca ii era sete si ii spuse ca era acolo o balta cu apa proaspata de unde bause si ea.
- Vad ca nu esti prea fericita azi.
- Da. Se vede asa de clar?
- Bineinteles, penele tale sunt sterse, ai privirea pierduta in ganduri mohorate, chiar si ciocul tau pare cam derutat. Stii de ce esti atat de derutata?
- Da, insa nu am vorbit cu nimeni niciodata despre asta.
- Probabil ca este vorba despre ceva foarte intim, foarte personal, din moment ce nu ai vorbit cu nimeni pana acum.
Si mica ciocarlie, devenind mai increzatoare, in spuse, plangand:
- Nu vreau sa cresc mare. Nu vreau sa devin ca surorile mele si ca mama mea.
- Nu vrei sa cresti, vrei sa ramai mica?
- Nu vreau sa imi dezamagesc tatal. Le critica mereu pe surorile mele cu privire la felul in care se imbraca, vorbesc, la gusturile lor legate de cantareti, de baieti. Are intotdeauna de facut o remarca dezaprobatoare cu privire la una sau la alta dintre ele. Eu as vrea atat de mult sa ma accepte asa cum sunt. As vrea sa ii seman, sa am aceeasi profesie ca si el, sa ma imbrac la fel ca el, sa am aceiasi prieteni ca si el.
- Asadar, ai fi dispusa sa treci pe langa viata ta, sa incerci sa pari altceva decat ceea ce esti, sa fii iubita pentru o aparenta si astfel sa risti sa nu te respecti si chiar sa renunti sa iti dezvolti toate calitatile tale de ciocarlie!
- Sunt foarte mirata de ceea ce imi spui. Nu mi-am dat seama care ar putea fi consecintele atitudinii mele…Ceea ce imi spui acum ma sperie putin!
- Dar eu vreau doar sa te invit sa te respecti, sa indraznesti sa fii tu insati, sa iti ocupi propriul tau loc si sa iti asumi riscul de a fi iubita pentru ceea ce esti tu si nu pentru ceea ce iti imaginezi ca vrea celalalt sa vada in tine.
In acea seara, cand mica ciocarlie se intoarse la cuibul ei, isi simtea aripile mai usoare, inima mai libera, ochii mai plini de viata.
Exista intalniri care ne permit sa ne reconciliem cu ceea ce este mai bun in noi insine."