Noi doi sîntem ca şi cînd ar veni, la Paris, un boşiman să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu eşti dusă cu pluta pe toate rîurile din Europa şi din alte cinci continente iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate regretele din lume şi pe mine mă doare de lume unde nu pot spune-n poem. Ţie-ţi plac perdeluţele roz şi mie mi se fîlfîie. Asta nu e viaţă, care ne-a adus pe noi laolaltă, ci un şofer beat plecat spre Cancun şi ajuns la Calcutta! Aş vrea să fie limpede, limpede. Limpede! Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată, amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari italieni şi turci îşi vor frînge mîinile a neputinţă şi se vor împuşca în cap, cu gloanţe de plumb. Noi doi sîntem ca şi cînd ar veni, la Viena, un boşiman să discute, cu un eschimos, despre vreme. Ca şi cînd cei doi ar supravieţui numai şi numai conversînd despre ploaie! Noi doi sîntem ca şi cînd, la Berlin ori aiurea, un boşiman şi un eschimos adînc în ochi s-ar privi, ar ofta şi-ar vorbi nesfîrşit despre ploaie! Noi doi sîntem ca şi cînd un beţiv ar amesteca, toată noaptea, tequila şi sake. Ca şi cum aş fi eu victima tuturor accidentelor rutiere din lume şi numai în fantasmele tale mai trăiesc. Dacă noi doi am sta în faţa unei oglinzi, sînt sigur, sînt sigur, în ea s-ar vedea doar unul din noi!
Imi place foarte mult! :x mai ales ultima fraza, e geniala
RăspundețiȘtergere